Am inceput anul cu dreptul

...pentru că pe stângul l-am accidentat.biggrin

Nu știu pentru voi ce înseamnă iarna, ce dimensiuni poetice îi atribuiți, dar pentru mine înseamnă pericol! Înseamnă JACKPOT la căzături.

Mă rog, eu am toate șansele să cad și vara, împiedicându-mă de nimic, așa că articolul ăsta e mai ales pentru cei ca mine.

 

Lăsând gluma deoparte, sper din suflet să fiu de ajutor acelora care nu știu încotro să meargă, ce să mai încerce, la cine să mai apeleze atunci când vine vorba de afecțiuni ortopedice. Și dincolo de asta, sper din suflet să scriu acest text și să nu fie de folos nimănui, să nu fie nevoie vreodată. Dar accidente se întâmplă și trebuie, pur și simplu TREBUIE să trecem cu bine de ele.

 

So here’s my story:

 

Eu, vineri, 04.01.2019, în drum spre cafeneaua preferată. Bă, mă simțeam mega bine, mega cool, aveam planul făcut frumos în agendă cu tot ce urma să lucrez și în minte aveam un Crispy Meltz pe care abia așteptam să îl devorez înainte de orice. Și, mă rog, frig afară, eu dau să cobor la metrou...dar n-am mai apucat. La jumătatea scărilor am alunecat – nu știu cum, că nu era gheață pe trepte – și cam asta a fost. Nimic spectaculos, ba chiar banal. M-a ajutat cineva să mă ridic și am constatat pe loc că nu pot sta în picioare, glezna exterioară stângă era umflată deja, iar eu ametisem aproape instant. Am apucat să dau un telefon și în următoarele minute eram în drum spre Spitalul de Urgență Floreasca.

Dacă ați mai trecut prin episoade de acest fel, probabil știți ce trebuie să faceți și puteți sări peste pasajul următor. Dacă nu, fiți numai ochi!

Când vă accidentați - la membrele inferioare mai ales - aveți nevoie de cineva care să vă însoțească. Pentru că radiografiile se fac într-o încăpere, ești consultat în alta, ghipsul ți se pune în alta și ține cont de faptul că tu nu te poți deplasa. Ai nevoie de cineva care să-ți fie picioare; să meargă pentru tine, să țină rândul la radiografie unde e o junglă, la consultații unde oamenii sunt disperați să între primii pentru că, bineînțeles, urgența lor e cea mai...urgentă. Deci să nu fiți singuri, bine?

Fast forward - 5 ore mai târziu aveam piciorul stâng în ghips până la genunchi și cu scrisoarea medicală în mâna am plecat. Indicațiile au fost clare: în primele 4 zile aplici gheață câte 30 de minute la fiecare 2 ore, ții membrul accidentat în poziție procliva (mai sus decât inima), NU calci în el sub nicio formă și rămâne imobilizat timp de 14 zile. În acest interval, mergi totuși să te consulte și un medic specialist.

 

După cum vă dați seama probabil, nu am mai trecut vreodată prin așa ceva. N-am avut mâini sau picioare rupte și de data asta am fost norocoasă, radiografia m-a liniștit: nu e fractură, e doar ruptură parțială de ligamente. Cică-i de bine asta. Oooooook.

La capitolul acesta primiți un tip bonus: la spital vi se pune ghips din ăla clasic, obosit. Optați pentru fașă cu rășină. O veți cumpăra, nu vă faceți griji, nu vi se oferă la spital, dar va veți felicita pentru alegerea făcută. Eu nu știam, am fost sfătuită să aleg asta, bineînțeles. M-a scutit de mâncărimi, mi-a oferit mai multă stabilitate, suport, rezistență și înțeleg că fașa cu rășină e mai ușoară decât ghipsul.

Mno, acum adaptează-te la nouă viață într-un picior, Andreea!

Două zile mai târziu, piciorul se umflase mult și evident că m-am panicat. Nu știam cât e de normal să se întâmple asta, așa că am început să citesc; știu fiecare articol posibil despre entorse, complicații and so on. La 3 dimineața căutăm medici ortopezi pe rețelele sociale cărora să le cer un sfat și speram să-mi și răspundă. Nu cunoșteam pe nimeni în domeniu, nu aveam nici cea mai mică idee spre cine să mă orientez. O parte din medicii ortopezi din București au primit la 3-4 dimineața mesaj de la mine, care-cum mi-au ieșit în cale. Doi dintre ei mi-au răspuns. Unul mi-a intrat la suflet.

 

La 6 dimineața îmi răspunsese complet, punctual la fiecare întrebare și, în felul ăsta, m-am liniștit. Am început să citesc despre domnul doctor Andrei Bogdan Ioan, am aflat că este fondatorul clinicii Centrokinetic, apoi am vizitat site-ul oficial. Mi-a inspirat siguranță și am simțit că acolo pur și simplu trebuie să merg. Și am mers.

Am reușit să fac programare la domnul doctor Alexandru Crintea, un om deosebit, cu simțul umorului, care mi-a explicat tot ce mi se întâmpla și m-a ajutat să înțeleg care sunt pașii corecți pe care aveam să-i fac, atât la propriu, cât și la figurat.

 

N-am știut nicio secundă că entorsele se repară prin recuperare, și nu prin imobilizare. De fapt, domnul doctor Andrei Bogdan exact așa mi-a spus în mesajul de la 6 dimineața: “Imobilizarea e un mit. Trebuie să începeți recuperarea”. Și era așa o contradicție între ce mi se recomandase la spitalul Floreasca ( informații care se găsesc peste tot pe Google, be careful with that! ) și ceea ce tocmai auzisem. Eram puțin sceptică, dar am simțit că trebuie să merg la Centrokinetic. Și bine am făcut. După prima vizită la clinică, am plecat acasă fără ghips, doar cu o fașă de susținere. Următoarea zi a fost prima zi de recuperare. După prima zi de recuperare, glezna mea se simțea mai bine. Cu fiecare zi de terapie eram mai încrezătoare, îmi recăpătam mobilitatea și liniștea. No bullshit here. Efectiv ajungeam la Centrokinetic într-un fel și plecam de-acolo infinit mai bine. Așa că dacă te afli într-o situație asemănătoare și nu știi încotro, sper din suflet să-ți fie de ajutor experiența mea.

Scriu în calitate de pacient mulțumit, fericit, diagnosticat corect și recuperat complet.

 

Când am dat ghipsul jos, domnul doctor Crintea m-a întrebat dacă vreau să îl iau acasă ca amintire. I-am spus că nu, nu-i o amintire plăcută. Dar m-am mai gândit și vreau să rămână textul ăsta aici, să-mi amintească mereu de partea bună a acestei experiențe: am întâlnit medici – oameni minunați, am descoperit benzile kinesiologice (care sunt incredibile) și am fost înconjurată de toți ai mei, my superheroes. heart

E important să nu fiți singuri în asta, știți?

 

Sper c-ați început anul frumos și bine. Să vă fie mai bun decât vi-l închipuiți!

Aveți grijă de voi!

 

Andreea N

Sursa foto: Centrokinetic